Cabinetul de Avocatura îl reprezintă pe învinuit în procesul penal.

Dreptul învinuitului la apărare constituie o parte tradițională și integrală a dreptului la un proces echitabil. Dreptul la apărare poate fi înțeles ca un drept specific, respectiv un set de drepturi care le sunt garantate persoanelor impotriva cărora este dusă procedura penală, în special învinuiţilor (inculpaților).

Fundamentalitatea dreptului la apărare este confirmată de faptul că este garantat în mod tradițional la nivel constituțional, precum și în documentele de drept internațional care vizează drepturile omului și libertățile fundamentale, conduse de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Dreptul la apărare este specificat în detaliu la nivel național de legislația penală relevantă, în special de Codul de procedură penală, prin specificarea drepturilor urmărite de persoanele împotriva cărora se desfășoară procesul penal, în special învinuitul, precum și avocații săi.

Un instrument foarte important pentru exercitarea dreptului la apărare al persoanei urmărite este apărarea cu ajutorul unui avocat. Un proces echitabil impune ca persoana urmărită penal să poată interveni în procedură prin posesia avocatului, în special sub formă de soluționare profesională a cauzei, organizarea apărării, susținerea învinuitului în dificultate.

Dreptul la un proces echitabil joacă un rol important într-o societate democratică; promovarea dreptului la un proces echitabil și a drepturilor persoanelor urmărite este facilitată de apărare printr-un avocat.

Doar un avocat poate fi apărător în procesul penal. Dreptul avocatului la asistență juridică se bazează pe alegerea sau numirea acestuia. Învinuitul îşi poate alege singur avocatul apărării. Dacă învinuitul nu folosește acest drept, ruda sa în generația directă, fratele său, părintele adoptiv, copilul adoptat, soțul, partenerul, concubinul îl poate alege. În caz de apărare necesară, adică în cazul în care învinuitul nu are un avocat deși trebuie să aibă, acesta (avocatul) va fi numit din oficiu; avocatul apărării este numit de președintele completului și în faza preliminară de către un judecător. Cu toate acestea, învinuitul poate alege un alt avocat în locul unui avocat desemnat sau ales de o persoană autorizată în acest sens.

Numirea unui avocat dincolo de apărarea necesară poate apărea și în cazul unei persoane învinuite care are dreptul la o apărare gratuită sau cu remunerație redusă. Dacă învinuitul certifică faptul că nu dispune de resurse suficiente pentru a acoperi cheltuielile de apărare, președintele completului sau (în faza preliminară) judecătorul decid că are dreptul la o apărare gratuită sau, respectiv, la o remunerație redusă. Dacă învinuitul are dreptul la o apărare gratuită sau la o apărare pentru o remunerație redusă și învinuitul solicită numirea unui avocat, avocatul va fi numit fără întârziere.

Apărătorul – ales și numit – este obligat să-i acorde învinuitului asistența juridică necesară, să utilizeze în mod eficient mijloacele de apărare prevăzute de lege pentru a-i apăra interesele.

Ca parte a apărării, avocatul apărării este în drept să facă propuneri pentru învinuit în timpul procedurii preliminare, să depună cereri, căi de atac și să fie prezent la activităţi de anchetă, să pună întrebari persoanelor audiate, precum și să se opună modului de conduită. Avocatul are dreptul, de obicei, să inspecteze dosarele, să facă extrase și note și să efectueze copii ale dosarelor și ale părților lor. De asemenea, avocatul are dreptul să studieze dosarele și să facă sugestii pentru a completa ancheta într-un termen rezonabil, la sfârșitul acesteia. Avocatul are dreptul pe parcursul procesului să adreseze întrebări persoanelor audiate, să depună sugestii de probe și să solicite să i se permită să facă probe, în special examinarea unui martor sau expert. Are, de asemenea, dreptul de a prezenta pledoaria finală.